nimic despre micimea cuvintelor
în care oamenii se pierd
uneori pentru o eternitate
nimic cu și despre starea aceea
de frică sticloasă care-mi îngheța săngele
(frica de-a nu rămâne singură)
aproape nimic despre o moarte în care
umbli, auzi, vezi dar în care
toate lucrurile și-au pierdut sensul,
formele, strălucirea ori mirosul
nimic despre blestemul de-a umbla
pe cărbuni aprinși fără a simți arsura...

câte ceva despre această foaie albă
de care mi-a fost frică
peste un deceniu
și care acum rănjește la mine ca un craniu
al unui fost iubit
pe care l-am ucis cu mâinile mele...