un om sub talpă destine timpul prea copt putrezește pe ram
un zero stingher așteaptă definirea
curba întrepătrunde universuri intersecție zeică inima
schimbă perspective
ce dăinuie unde se piere cine respiră fluturi
căptușesc în van cu pereți de efemer neantul să pot arcui piciorul
dezbrac îmbrățișările tuturor îndrăgostiților în răsărituri
materia vibrează adagio tandru la simfonia astrală
viața aruncă lasoul de vise
stelele murmură poveștile cărnii fiecare grădină ascunde mărul genezei
cine licitează capul sub ghilotină doar benevol
jertfa primește investitura necuprinderii
îmblânzește moartea spaima de-a fi
anotimpurile se preling de pe buze impregnează cu arome epiderma
distanța dintre atomi este plină de cuiburi de vulturi
patul nostru acolo limba spațiului arcuiește minunea săgeata
om țâșnește împletește sfielnic rugăciunea în artere
iubirea smerește cascadele sângelui
mă iscălesc sub pleoapă răsfoiesc vertebrele spaimei
pe falangă de aur se lipește doar polenul luminii

râsul unui copil care înhamă nove la cabrioleta de jocuri
desface păsările din semințe mâinile explodează în zboruri umbra
se-nghite de surâsul candorii
întregește respirul magiei cu infinitul în buzunar
traversăm imberbi galaxii dimensiuni
bărbați
femei
copii ai soarelui

arcușul unui greier aruncă ancoră melodică în vene

ca o pâine de împărtășanie Dumnezeu se rumenește
în mine