Căzuse noaptea-n ape
ceața le acoperă malurile ondulate
întunericul se lasă atât de jos peste pământ
și noi acoperim cu privirea drumurile.

Dumnezeu trece singur,
duce pe umeri cerul nostru de mâine,
rupe cu mâinile pâinea cea de azi
și o împarte la nevoiași.

Lumea se mișcă depășită de interese și evoluție,
înghesuită în memoria fiecărei persoane
în care se caută prea târziu
nevoia voinței de acțiune
sub sceptrul bunăstării omului,
al înțelegerii curgerii spre viitor,
cu gândul înlăuntrul ființei
la cine-i scurtează viața.