Într-o zi de vară lungă mă certa al meu fecior
Cum că nu mai vrea fasole și meniu-i demodat,
Nici orez nu îi mai place, că ar vrea ceva ușor
„Mămăligă, barabule?... Plec la market!” și-a plecat.

Lângă rafturi înțesate, obosit de căutare,
Era greu să se decidă, dar a luat un bechamel,
Potrivindu-l cu lămâie, peste fructele de mare,
A mai pus și o gulie... A golit un portofel!

I-am gătit meniul care promitea a-i fi pe plac
Nici nu mai conta că mâine se-anunța un negru post:
„Fiule, fără parale, ce mâncare să-ți mai fac?
Vezi, meniul tău ușor și original... a fost!”

Peste pupăză colacul a căzut ca un plocon,
Cum se-ntâmplă peste noapte, a crescut în colecist
Și-acuza dureri ca plumbul găurit de-un tirbușon:
Am aflat că bechamelul era merele chimist.

Am căzut atunci în pana gândurilor gospodare,
Închizând bucătăria, pe-un afiș am scris așa:
„Intră numai cui i-e foame și o poftă bună are,
Cine ziua-ntreag-aleargă ca să aibă ce mânca!”