Împins in abis, descurcă-te române,
Prin deltă, câmpie sau munții cu brazi,
Când toate-s pierdute, din ce mai rămâne,
Ajută-mă,Doamne, s-ajung până mâine
Cum ieri ai făcut să ajung până azi.

Pe-ale noastre meleaguri învie Sodoma,
Toți stană de piatră, mai reci an de an,
Mirosul de-’’acasă’’ își pierde aroma,
Tot ăia-s românii, tot aia și Roma,
Dar parcă-nainte era alt Traian.

Of, fir-ar barbarii cum ne adânciră
În somnul de moarte – dormim neîntorși...
Suflarea română abia mai respiră,
Când mutul se-ntreabă și prostul se miră
Nu vrem doar spălați; vrem creierii storși.

Ne uităm toți la cer, minuni să apară,
Dar cât vom mai sta cu mâinile-n sân?
Fă, Doamne, din draga-mi Românie o țară,
Dar fă-o, de poți, precum una de-afară,
Că-s mândru dar parcă și sătul că-s român...