moarte șterge-te la gură când mănânci la masa asta lungă
unde doar lingurile se supun farfuriilor care le hrănesc
din trupul Domnului se aud clopote ca și când fiecare celulă
fiecare bloc de aer te-ar vesti în dreapta și în stânga
stai în capul mesei lângă acela care pomenește
amintirile noastre sunt de mult oale și ulcele tăcerea ne ține
o predică abstractă

mă-nstrăinez de tine moarte plec în partea aia a sufletului
unde e încă primăvară și toți copiii din mine ies
chiar și aceia pe care îi ții de mână plâng vor să se joace
dar nu le mai dai drumul
și cum stai așa ca o văduvă de noroc și cum
privești chipurile absente de parcă ai căuta un urmaș
se adună norii sparg toate fericirile de porțelan
din inima mea moarte du-te odată
unde-oi vedea cu ochii