e un geam opac între noi
un timp în contrasens
o privire albă suspendată
ca inocența felinarelor de halloween
nimic înspăimântător
totul atât de firesc atât de necesar
taci, vom înțelege cândva
filosofia vidului ăstuia perpelit între noi
prăpastia insidios articulată
cu liane și rugi înfășurându-ne răsuflarea
precum șerpii
taci, azi trec în altceva și curiozitatea
reprimă durerea resentimentele
frustrările micile-marile orgolii
ascultă, atunci când
se schimbă anotimpurile
mâinile lasă dâre anxioase
pe obrajii îngerului de dimineață
care n-a mai fost de pază
s-a făcut om. n-a mai plecat
tristețea acostând harpele
copilul ploii rătăcit în înserare
cuvintele mele poticnindu-se
în pragul a ceva
rândurile înclinate agonice
desfrânate în neputința lor
nodul gordian ascuns de cravată
sau de eșarfa pe care tu
ți-ai fi putut radiografia sentimentele
eu aș fi venit cu mine toată
ce avea să fie
nu ne putem decât imagina
o frunză două frunze trei...
fruntea mea izbită de scoarța așteptării
pastelată e toamna!! pastelată!!
o iubire două iubiri trei...
se întunecă
trag pătura până peste umeri