stă singur în palatul lui peșteră
zace căutând viață în fața morții stăpână pe trupul însângerat,
eviscerat de pumnalul destin, murdar și necruțător.
își alină suferința privind apatic în trecut,
regretându-și slăbiciunea și disprețul față de părinți,
dar în zadar.


mai tânăr decât copilăria, lipsit de discernământ.
oh, inocență pură.
suflet imun la păcat, vindecă-ne
căci în inimile noastre, crescând te nărui lăsându-ne lipsiți de speranță.
te vom pierde în curând, dar divin.

-stai și ascultă
sunetul mlădios al creșterii oaselor, al puterii lor, al ruperii lor.
gustă din vorbele lui lipsite de înțeles,
soarbe-i privirea nevinovată
și lasă-ți trupul mușcat, din dragoste pentru el, fiul tau.
nu-ți plânge nopțile pierdute, femeie idol.
pivește-i ochii ocean
cât mai poți tânără femeie.-

bătrânul copil te caută.
oamnenii jurnal, și-au închis coperțile în fața lui
prietenii nu-i mai îmbată existența;
plictisitoare existență.
ce cauți tu?

viitorul fuge luându-ți prezentul de sub picoare.
până și trecutul te-a uitat;
ce joc agonizant de timpuri.
departe ți se află moartea,
iar tu ipocritule
ți-ai da viața pentru o clipă de moarte.


strigătele din întunericul minții sale l-au copleșit.
zâmbetul lacrimă îi luminează fața,
bezna izbucnește în flăcări,
iar fericirea îi amenință din nou viața,
nu mai contează pentru cât timp.