Mergem pe sârmă, uneori ținându-ne de mâini
alteori ne acoperim ochii
să nu ne auzim, să nu vedem
ne umplem de lumea din jur
într-un du-te-vino furtunos al aventurilor
sado-maso
topite-n nisip,
gheață și diamante
pe cer, jupiter face la fel cu sălbatica io
de-atâta iubire
atrasă inexorabil spre el
scoarța ei se crapă într-un fel de durere pe care ceilalți sateliți n-o înțeleg
la un moment dat se va rupe-erupe
în traiectoriile lor nebunești, insinuante
pe pământ, înserarea agață de noi întunericul cu ace de gămălie
sângerăm
pe măști indigo,
ca să mai fie
să mai rămână ceva din fluturarea aceea frivolă
în dansul zânelor și al satirilor
orbitele planetoizilor ne invită la moarte.