n-am să eliberez din pumnii strânși întrebările
până când rădăcinile nu vor culege alte semințe
și le vor scuipa din guri verosimile
regurgitând fărâme de lumină
până când nu vor sorbi cu nesaț sângele lumii
din care voi găti comesenilor mărgăritare comestibile
și de băut, roua din mine

apoi vom aștepta razele lunii
să împingă molozul și rănile zilei
spre întunecime