tu știi că florile au un fel unic de a îmbătrâni
îți pui capul pe pernă și trăiești visul ca o destrupare a nopții
chiar dacă afară începe să plouă și
nimeni
absolut nimeni nu are o curajul să pună degetul în întuneric
și să aducă muzica mai aproape de trupurile aceste tinere
frumoase și delicate. Nu, frumusețea
nu poate fi îngropată.
Dacă avem ceva ce ne moare
ar fi bine să nu înceapă cu noi.

Erai în fața mea,
gândurile-mi lunecau ca-ntr-o ploaie de toamnă.
Astăzi ar fi trebuit să ieșim afară, să râdem împreună
să dansăm și apoi să ne amintim de tot ce s-a dus.
Astăzi ar fi trebuit să punem lemne pe foc și să urmărim luna la apogeu, la 405.724 km de noi
mai departe decât în orice zi a anului.
Astăzi ar fi trebuit să facem dragoste
în timp ce trupurile noastre se descarcă de viață.

Într-o zi tu
îmi vei acoperi oasele
cu o pătură călduroasă
și așa voi ști că iubirea este un fel de călător
care speră să ajungă
undeva
unde e cald și nu plouă.