Incredibil că după atâta timp
nu am înțeles nimic unul din altul
mă citești,
la fel cum un fluture beat
se izbește de geam,
ai vrea să pătrunzi
să-mi aduci iar în minte
desenul acela frânt în care îmi plăcea
să te am.

Mă ascund, te-ascundeai, la ce bun
un dans pe întuneric, un drum pe lumină
în toate astea nu există un final fastuos
un nebun,
o regină.
ce trist, nu există nici măcar un final fastuos
în ploaia dementă
în râsul de aur
îți sunt o străină.