cred că o gașcă de avangardiști au pus mâna pe tine
și te obligă să fii dulce ca mierea
de-mi pomenești de cuvinte blânde precum o fecioară la prima întâlnire
coasta n-a știut unde nimerește
dar nici femeia n-a știut ce coastă primește
uite cum privesc la tine
și mă minunez de contrastul tău din tava pe care ai pus un plic roz
în mâna unui indian
orfan de părinți dar însurat bine
în fine
cum ziceam
contrastul e că tu pari așa un domn cumsecade și poet uns cu muze goale
care coace gânduri fără să le frământe
apoi le aruncă în ochii ăstora naivi de cred în iubiri carnale
și apoi plângi din te miri ce
gemi polar în scopuri parșive

nu-mi spune de cimitir și de câini morți
că acolo mi-am lăsat umbrele de când m-am născut

ăsta de mai sus e un exemplu de cădere morală
avangardistule
luptă mai departe ce dracu

25 noiembrie 2015