Am scris prea mult regretul
Din izvorul cel aromat
De aroma morții ne îmbrăcăm
Neînsemnatul și iluzia
Libertății îndosariate ancestral
Între nevoie, dorință și realitate
Pușcăria zilelor de rutină
Ne dă senzația că trăim…
Să nu ne mai prefacem
În cuștile tăcerii noi murim…