TAC, TAC.
sunt partea a doua din ticăitul disprețuitorului ceasornic,
prin mine s-au scurs ani în tăcere
și gânduri au înghețat în tăcerea mea,
și alte mii de clipe
au fost roase de către dinții lăcomie,
lăsându-ți ție lume, timpul necesar
să-mi scuipi în suflet vorbe scârboase
despre fericita ta iluzie.

am renunțat la TIC
amenințat de bomba cu ceas
ce-mi face sufletul să tremure de spaimă.
geniști neiscusiți au tăiat firul greșit,
mi-au tăiat limba și acum pot doar să TAC.
TAC și nu m-aude nimeni,
lăsând doar sânge-n urma mea,
un sânge cu povești
să-mi citească lumea-n sânge
și să mă-nțeleagă
măcar puțin,
un gând amar să descifreze
și să se culce fericită.