și puii de șarpe sunt copii
și lor li se face sete frică foame dor
și plâng plâng plâng
caută
au o mamă posibil și o biblie
niște frustrări o agendă plină
se compun din labilități variabile
uită poate prea repede
când își amintesc o fac pe fugă
imperfect aproape deloc
nu regretă propriu-zis sau doar în felul lor
șerpește aproape oracular
ies din scorburi tiptil în șir indian
(și sunt o familie pe cinste)
în văzul nedumeririlor noastre umane
se-adapă scriu povești lasă dâre prelungi
multe semne de întrebare
asemenea trupului unduios semănând
inimilor noastre întinse la orizontală așteptând
un dumnezeu să le deschidă pleoapele
să le mângîie tristețile să-i ridice la cer
să le curețe stigmatul
ochii noștri se răsfiră în cercuri se pierd
cerul se descompune și cade cade cade
îngrămădite sentimente intră arbitrar
în sufletele celulelor inerte
o mână se îneacă în soarele ce părea benign
văd stoluri rămase undeva la jumătatea distanțelor
vidul ne așază rând pe rând în margini de coridoare lunecoase
prin care timpul respiră sacadat
suntem condamnații pereni
pentru care
singurul mâine e moartea