se iscălesc în rugă toți poeții
iar zorii sunt în repede de vremuri
de stăm în a clepsidrelor cheremuri,
cu unghii îngerești mâlim pereții

în ața din a vieții noastre ghemuri
vor viețui ai literei ereții
veni-va albul, aducând nămeții,
bunica din mormântu-i leagă gemuri

în odăița mea sihastră-n Luntre
îmi obosesc privirea spre Nimic,
un înger de mă ceartă în lăuntre

un peisaj cu mine, mult prea mic
mi se agață de un ochi din frunte
cu fructa cea de iarnă inamic