Pe margine

Galileo Galilei habar n-avea ce spune.
Nu e deloc rotundă a noastră mică lume!
Eu cred că e pătrată, cu miez mucegăit,
Iar eu stau pe o margine, înspre asfințit.

Lovind cu pietre grele, treptat, m-a tot împins
Și praștia cu piatră tare de tot s-a întins
Spre margine, în râpă, mai repede să cad
Și hăul ce m-așteaptă pe tot să pot să-l văd.

Cu fruntea mea zdrelită, le-am tot primit pe toate
Dar acum una mai mare, m-a nimerit in spate.
Și doare tare piatra, că-i dată de aproape
Și-n carnea mea adânc a început să sape.

Mi-am dat cu gânduri limpezi a mea inimă mare
Și-n schimb mi-a fost mâncată cu ciudă și cu sare.
Și cel ce îl știam aproape în plin m-a nimerit
Și mi-a mânjit obrazul și m-a batjocorit.

Pedeapsa ce astăzi eu cred că-i cuvenită,
Să-i dau lumii acestea un tort cu dinamită
Dar singurul motiv ca să nu-i dau delete
E că am și eu în ea două cucuiete.

By Aurelia Cucu