iar tu tristețea mea...

iar tu tristețea mea până-mi va suna ceasul secundelor de lut ce-or sta să mă îngroape de-i ține tot așa de mine mai aproape precum un ultim dans al veșniciei pasul a vindecării rouă pe rănile vitale cadă cum leacul ierbii amar de dimineți și pentru-o clipă gata cu lacrimi și tristeți răsune peste vreme șăgalnice chimvale convalescent să-i țopăi cu două aripe-n spate nădejdii-n lumi fugită cu-al negurilor mire căci bolnav nu mai sunt de lacrimi sau iubire de înger strivind mura pădurii neumblate