Șapte lacrimi desfac șapte priviri
Măruntele inocențe zidesc lumea
Cărămidă din cer peste cărămidă de lut
Se desfată de orizont și soare
Apele nu mai apun de trecut
Așteaptă nemurirea să le îngroape, ochii
Sunt așa de mulți, ele așa timide
În tăcere, creația zidește tributul.