dezgolite și neajutorate
așezate de comun acord fiecare într-o altă încăpere
cu fața spre sufrageria unde zăceam eu
ca o priveliște glorioasă
înfășurată într-un drapel și aruncată neglijent pe canapeaua
veche de vreo 50 de ani

jumătățile au fost instruite în arta sabiei încă de pe vremea când eu
eram un război simplu
desenat de mâinile unui copil
direct pe asfaltul care aproape umbla
dornic să șteargă dintre degetele lui tot adevărul cretei

onoarea lor de jumătăți războinice aproape înălbeau
negrul ochilor mei
chiar știam că atunci când vor deveni o singură lovitură
eu voi înceta să mai exist acoperit de numele acesta
pe care îl port din perioada când mama
își plimba păpușile într-un căruț vișiniu cu roți imense
de jur împrejurul catedralei să adoarmă
în locul ei

apoi a venit furtuna
și a trecut în neființă cu toate viiturile ei
poemele mele au fost primele victime ale urgiei
unele dintre ele chiar au murit la începutul titlului
sub privirea îngăduitoare a jumătăților
care mânuiau lovitura
însă
acum este o liniște de nedescris
pentru că așa se întâmplă după ce se petrec lucrurile
acum nu mai explodează nimeni
un asfalt nou este turnat cu dragoste peste desenul copilului
blocurile au fost repopulate
numai sufletul meu dezgolit și neajutorat
împărțit în două camere
așteaptă să devină iarăși un singur trup care
parcă doarme în sufragerie
învelit neglijent de atent
sub un drapel