Ochii împrumută culoarea frunzelor
cu nuanțe ce respiră trupul luminii,
mișcarea zorilor îmi pune apă pe retină
și mă proclam adept al locuirii-n ierburi.

Oamenii își caută cu simțurile iubirea
alungă suferința ca pe un fum
întind brațele și caută cu degetele clipa,
ascut tăișul gândului pe muchia unghiului.

La intrare în odăile nopții
cei pregătiți să intre adulmecă mirosul,
risipesc treptat din lipsa de curaj
și pășesc înăuntru flămânzi.

Tăcerea se pierde-n agonia cuvintelor
sub un semn de pământ prinde mugur
dorința rodului de a se așeza pe ram
până ce anotimpurile trag fusul orar.

Ora aceea de aur urmează să vină.