de câte ori deschid paranteza sufletului
nebunul de negru mănâncă
din jarul turnului de veghe
caii fug dezlegați spre regele orb
apărat de volanele damei de pică
mirându-se că nu au zar
să-și construiască poartă în casă

am făcut rocadă în fiecare partidă
și-am tocit serenadele
de caldarâmul nopților cu aburi de tocmeală
niciun pion nu s-a transformat în regină
niciun rege nu și-a schimbat coroana pe un cal

meditez ascuns
în foaierul unui portțigaret de import
cele autohtone n-au blazon
în definitiv astăzi toată lumea joacă la cacealma
și poartă ceasuri elevețiene

pas parol mon cher