Prin întunericul ei a început să pătrundă golul
apoi a reușit să vadă mai departe
de când pe retină se amplifica lumina
de parcă ar avea alți ochi
dispuși să nu mai orbecăie
prin noapte.

Unii au găsit în asta un miracol
dar nu era,
erau niște picături mirifice
chiar dacă nu se observa nicio schimbare
și totul era un dispreț pentru bezna orbului.
Cu mintea se poate face uneori lumină
mai mult decât cu ochii.

Cine știe ce noutăți poate naște gândirea
și ce rezerve ascunde?
Căutarea-n tăcere lasă vorbele s-aștepte
încât timpul cu clipele lui devine monoton
până la punctul de spargere și depășire,
în noi rămâne închis vechiul fel de a fi
de care ne amintim cu nostalgie.

Ne apropiem de lucruri nebănuite
beneficiind unii de la alții de expierență și descoperire
și pornim la un drum fără sfârșit
cu credința și bucuria izbânzii
în universul necunoscut azi, dar mâine...