Iertare pentru propriul dezgust la felul de limbaj și a fi à la "Povestea poveștilor"; pentru clivajul rău-voitor.

Iertare pentru propriul snobism de început; pentru inferioritatea imaginată în al tău trecut.

Iertare pentru propria lipsă de tact de peste un deceniu; pentru iritarea ta în mod continuu.

Iertare pentru propriul idealism supraestimat; pentru impresia ta că ai plusat și s-a trișat.

Iertare pentru propriul negativism prelungit; pentru demoralizarea ta de când ne-am contopit.

Iertare pentru propriile deviații anterioare, dar și prezente; pentru oripilarea ta în scene cu accente.

Iertare pentru propria lipsă de crez spiritual-religios; pentru rapacitatea ta acidă la acest prisos.

Iertare pentru propria deschidere totală față de mintea ta; pentru că ea mi-a "vorbit" în loc de inima ta.

Iertare pentru propria resemnare slabă de la Drum; pentru sentimentul tău că mi te tot opun.

Iertare pentru propria și aparenta inacțiune față de tine; pentru reproșul tău ce firesc îmi survine.

Iertare pentru propria conștientizare a imposibilități de a răzbate; pentru "falia" ce viețile ne bate.

Iertare pentru propriile și constantele reverii cu tine, și cu noi; pentru "obsesia" despre amândoi!

Iertare pentru semnalele tale de mine greșit interpretate; pentru că m-ai pus pe "rug" de impietate.

Iertare pentru dispoziția de-a te fi așteptat oricât; pentru sentimentul tău fals că aș fi simțit urât.

Iertare pentru iubirea totală pentru tine, ce mi-a trăit doar înlăuntru; pentru al meu accent neutru.

Iertare pentru prietenia pierdută (de tot?) dintre noi; pentru tot ce te-mpinge la aruncarea cu "noroi"...