Femeile au căzut întotdeauna în picioare ca pisicile
prin aerul care desconsidera înălțimea
sau cum zic adesea-n glumă,
se descurcă în orice situație vulnerabilă
în care bărbații se cred pietre tari,
le dreg busuiocul
și uite așa dintr-una în alta
se îmbracă-n piele de vulpe
și le mănâncă banii frără să se prindă.

Lumea alunecă cu sicriul pe umăr
în care nu era nimic palpabil
decât povestea unei dezamăgiri
trecută dintr-un veac în altul.
Drumul celor plecați nu se șie unde
rămâne desenat pe cer fără aripi
pe care le-au îngropat înainte
să învie îngerii din pământul sterp.

Oasele albe în valuri pe ape
dănțuie prin somnul lor de căpriori
vânați de netrebnicii braconieri
cu macii însângerați sub cap.
De ziua acestor morți după sânge
ce sunt prea rotunzi pentru foame
am trecut prin cimitir cu o lumânare
lăsată la o cruce inexistentă.