ne spionăm întrebările cu tălpile goale
ne hrănim cu pulberea nopții polare
ne iubim pentru că nu mai există altceva
patul nostru acopere cerul
nu eram decât un ciob răzvrătit și șui
mi-ai înfășurat curcubeul în jurul gâtului
degetele tale miros a faguri
ochii ne strălucesc a uitare
cândva nu vom mai face dragoste
cineva își va aminti de noi
și vom avea din nou
plete pe care să pășească
tăcerea
desenând genuni colorate
din ploaie