nu te-am ajuns nici azi noapte
orașul în care te așteptam s-a răsucit violent
și nu te-am mai zărit
din taxiuri se scurgeau pasageri
la radio cânta ora unu noaptea
o clipă mi s-a părut că urci pe scara unui
bloc întors pe dos locatarii erau spre stradă
unii dormeau alții nu făceau nimic
spre deosebire de cei care făceau dragoste
am căutat ieșirea blocului ca să intru
dar blocul s-a rotit gemând
nu am nevoie decât de un copac
ca să-mi fie toamnă
mi-am spus în timp ce frunzele lumii
îmi păreau tot mai puține
nu am fumat niciodată dar am cerut o țigară
unei femei care plutea din întâmplarea unei alte vieți
aproape de viața mea
am tras primul fum și te-am privit pentru o clipă
în ochii închiși sub care o lume întreagă fremăta
somnul se scurgea din tine în rigolele străzii
necuvântătoare pe care o întrebam cu pași puțini
de tine
de amândoi

nu te-am ajuns nici în noaptea trecută
purtai o rochie de ceață ca pe-o unică ploaie
într-o vară de secetă