Făceam piruete pe străzi și zâmbeam,
pentru că știam că într-o zi o să mă iei de mână
și o să-mi spui "vezi, eu nu puteam..."

În fiecare dimineață te așteptam
la chioșcul cu cafea.
Cuminte, aranjată, picior peste picior și repetam
"a fost odată..."

Urcai prin parc.
Tu pe la stradă, printre clădiri, cămine și mașini...
când eu de fapt stăteam pe-o bancă și citeam.

Într-o zi, când mi-am făcut curaj,
ți-am scris sub geam, că "nu mă prind de poantă"
După un an, mi-ai desenat un cerc pe-o harta și o săgeată.

Și când te căutam,
mi-ai pus mâinile la ochi, m-ai împins
și mi-ai spus "fugi că te prind!"