orice stază a șamanilor ar trebui să aducă
liniștea muzicii și a florii de lotus
dacă nu ai murit cum ți s-a pregătit
odiseea după cernobîl
invoci melancolia îngerului pedepsitor
o pace martirică ți se încremenește pe chip
drept unica formă neperisabilă a materiei vii
totuși mult prea puțin față de ceea ce
a rămas nespus în cuvintele
ce se îndepărtează aproape cu voluptate
de mersul profeților în pustie
trăind printre lucruri inegale
nisipul inundă vorbirea și o face inutilă
numai barbaria ține loc de verdeață
judecata se amână ori aparține cinismului
trupurile pier devin răni atomice și se lichefiază
în copacii rari din savană frunzele fierb
și orice judecată tranșează efemerul
nourii grei ce-l însoțesc devin răzleți
ca și poveștile printre sechele
alaiuri de fluturi mortuari
pleacă în ultima călătorie
printre șamani de cesiu și uraniu
milioane de suflete de vieți și de morți
rescriu odiseea pentru mult mai puțin