întotdeauna mă așez în primul rând
pare ilogic ce spun oamenii au tendința să se camufleze să se metamorfozeze
în pielea de șarpe a singurătății sau în sentimentalismul retoric

din rândul întâi gerul pare o haină de hermelină
caldura îți coboară în anticamera sufletului până la os
te disipezi în toate schimbările climatice
iar când vine vorba de îndrăgostit
ai o vedere panoramică

cum poți iubi din față călare pe elefanții roz ai imaginarului!
lumea de azi cere lideri
până și în dragoste toate au logica lor
dintr-o suburbie nu se pot metastaza atriile
nu poți da ordin îngerului să te involueze
coborându-te la starea adamică

ah!!! singurătatea de everest
are gust de cucută
iar marea iubire este dezarticulată
câte cuvinte mi se înfig în palma stângă!
libertinajul lumii care se reinventeză naște poeți ai secundei
care pun accentul pe pi
și ridică la pătrat
marsupiala credință în om