mă fumați ca pe o țigaretă mentolată
miliarde de galaxii vă pătrund astfel în sânge
nici nu bănuiți câte ceruri se îngoapă
într-o inimă de poet
dar vă cumpărați medicamente antistress
mai beți o vodcă albă
mai consumați un verset albastru
striviți întrebările într-o scrumuieră de lux
și vă întoarceți în moarte ca într-un așternut
cu speranța veșnicei dimineți

dar eu sunt copilul răsfățat al cerului
mă dăruiesc pe vânt să-mi caut zborul
nici măcar moartea nu mă izbăvește de liberate
mă furnică liniștea dintre două universuri roz
ca acum când vă scriu despre viață
ca despre un tort de ciocolată
numai bun de împărțit