rătăcitor prin neștiut
îmi pavez calea cu ferestre
prin care dorul ca un hoț
mă poartă în brațe
pășind nesigur către tine

aprinde iubito focul ochilor tăi
fermecate lampioane
și incendiază-mi interioarele
să mă vezi roșu trandafir
miresmând la sânu-ți însetat

pruncul pe care-n visul tău
zâmbind tocmai îl alăptezi
sunt eu