Alunecă pe obraji, adieri de vânt.

Flutură ritmic într-un murmur de frunze
mai foșnitoare ca visul.

Învăluie-n ispită inima dorinței
dorul iubirii.

Nasc furori prin trupul ei.

Simt cum singurătatea se stinge, cum face cenușă.

Topește cuvintele înghețate, florile gerului
se desenează pe geamul brurat al ferestrei.

Creează în interior ambianța
starea ce o cuprinde.

Când vântul se-așază-n tăcere, se trezesc păsările.

Dimineața prinsă-n dungă
filtrează lumina printr-un țesut nevăzut.