ar trebui chiar să vă cert domnule profesor
poezia nu e cireșul ăla înflorit
din care rupsesem o ramură
și-am adus-o în clasă
dacă am tăia întreg cireșul m-ați întrebat
și de-atunci toate crengile înflorite
au rămas la locul lor
poezie nu-i nici pădurea aia în care ne înfundați
până peste urechi pașii primăverilor timpurii
că da erați un montecristo al poeziei
cu mercedes în școala de vis-a-vis
și-o autoexilare pe insula în care iubirea era deja inventată
un ion doi ioni nu doi de ioni
un lup doi lupi nu doi de lupi și gramatica
își are poezia ei spuneați

gata cu atâta visare spun alții acum piere online
ca de copitele cailor cavalcada ierbii
da domnule ați greșit o viață
poezie este ceasul ăla pe care îl desfăceați
oră de oră în bucățele
încercând cu disperare să-l reparați
cum încercați să ne faceți pe noi dom'le
să pricepem
că poezia e poezie
și-atât