Prima zi a secat apele știind că nu-i bine,
Mulți vor muri, dar lui îi convine,
Din cer el îi privește pe toți,
Iar acum îi vrea pe toți morți,
Schimbă soarta umană și a viitorului,
Reci sunt mâinile creatorului.

A doua zi a ars pădurile animalelor,
Cu tot cu brazii care ajungeau până în regatul stelelor,
Acestea nu se mai pot ascunde de venirea iernii,
Dar și așa vor suferi de asprimea vremii,
Se joacă cu tărâmul vast al muritorului,
Reci sunt mâinile creatorului.

A treia zi a răpit copii mamelor,
Povară mai grea decât absența apelor,
Acestea plâng spre cer cerându-i îndurare,
Dar mila este ceva ce demult nu mai are,
Dorește distrugerea omului și a codrului,
Reci sunt mâinile creatorului.

A patra zi le-a curmat pofta de viață,
Sufletul lor învelit cu un strat de gheață,
Iubirea este a omului crăiasă,
Dar nu și a creatorului mireasă,
Și astfel viața lor nu mai curge precum apele izvorului,
Reci sunt mâinile creatorului.

A cincea zi a distrus astrul de lumină,
Orbind căldura din a lor retină,
Pământul oamenilor este tărâmul întunericului,
Departe de starea sufletească a crezului,
De când aceștia nu mai simt adierea norilor,
Reci sunt mâinile creatorului.

Mâinile creatorului mereu au fost reci,
Acum creația va suferi pe veci,
Condusă de fluxul izvoarelor reci,
De puterea lui nu mai treci.