cum e să devii dependent de anumite greșeli
când buzele tale sunt două clape de pian
note muzicale îți curg încet din gene
un portativ la gât ai prins dar abia stă
alunec mai jos din cântec
și mai jos
acolo îl ascult ceva mai multă vreme
aruncăm sunete vagi lovite de tavan
și dacă adorm lângă gândul tău
îneacă-mă cu ideea invazivă a perturbării
au venele tale o sete de serul din mine
și de sărut care pune presiune pe aortă
o bătaie scurtă și devine totul alb imaculat
apoi gălbui ca flacăra de lumânare
din care ceara s-a scurs formând castele
ce adăpostesc remușcări după mușcări