și uite cum ne intersectăm
așa ca din întâmplare pe șosea
și chiar e-o întâmplare
mașinii mele negre nu-i mai deraiază inima
înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă
i-am reglat unghiul de fugă al uitării

ai fi putut saluta
cum ai luptat în turnir pentru mine într-o altă viață
aș fi putut ridica mâna așa ca un drapel în bernă
dar tu știi că nu mai am de ce să șterg ochii
fluturilor albi
au părăsit demult doliul
și scriu poezia asta
pe drumul cenușiu dintre cele două orașe
mi-aș dori să fie caldă ca o felie de pâine cu unt și miere
lângă ceașca de ceai aromat când nu știi că urmează execuția
e doar un replay al tăcerii întinse față de masă
pentru ultimul mic dejun împreună

de după deal cimitirul se repede înspre mine
ca un câmp cu ghiocei uriași
maledetta primavera
strigă din toți plămânii radioului loretta goggi
și soarele se însănătoșește brusc