nimeni nu a privit în noaptea plecării, nimeni nu a iubit depărtarea, toți au scormonit sensuri. fala de-a ieși în fața oamenilor spunându-le că nu e om mai om ca el, fala acestui trecător fără trepte de urcat, fără griji, fără întrebări, ne-a depărtat. o cupă de otravă pe fiecare scenă. roluri și jocuri mincinoase. trădări cu aer melancolic bat în uși. nimeni nu a deschis, dar toți s-au îmbolnăvit. rolurile au devenit haotice. viața? ce știe ea? cum să ocolească dacă șina ei duce înspre acolo și dincolo? proști cu speranțe dau socoteală cifrelor exacte. ei au pus laba pe os. ceilalți? care ceilalți? muțenia pământului are miros de sare. să ne odihnim sub nucul ăsta. să ne despletim țipătul și să ne facem ghem în val.