azi te voi lăsa
să îmi examinezi sufletul cel dinspre mierle și dimineți
să vezi cât și cum lipsește în centimetri în grame în grade
ce doză ar fi bine de intubat pentru
a nu mai suferi de singurătate hipnotic

nimic nu este întâmplător în povestea cu ceasurile
ce se întorc precum nopțile în
cheia sol
ora ta rupe din ora mea
falii de liniște
m-am rătăcit într-o singurătate
exact cât marea de adâncă bipolară

urcat pe Caraiman
s-ar putea să auzi doar urletul ei
cum se tăvălește în peșteri
dar n-o să știi cine a pictat naiv
pereții
cai cu albe coame aleargă serile
iar tu despletești cuvinte între primăveri