mă închid
în mine
ca un întemnițat
îmi pun lanțuri
la vorbe
și plâng în pumni
până lacrimile
curg șiroaie pe umeri
condamnată să
trăiesc în pustietatea
din mine
ud singura plantă
care a crescut
pe pământul arid
un cactus care
își înfinge țepii
în pielea sufletului
înțepată în fiecare zi
de fiecare zi
mă voi pierde
pe acest drum
care nu duce nicăieri.