Privește cum norii pe pământ se adună,
cum sunetul se naște din focuri sihastre,
din stânci flagelate de răni fumegânde

Atinge cu mâini tremurând de extaz
fuioare de apă și ochii din care
nopți fără astre nu pot evada.

Contururi de trupuri se pierd în cenușă-
Departe sunt oameni, departe sunt zeii
Aproape de noi sunt clipe ce trec

Le numără în ritmul cântat de natură-
de nori sărutând pământul murdar
de urme lăsate de propriul vlăstar.

Arcade solare zdrobesc canavaua-
orbite, păsări desenează orbite
sfârșind ca jertfă pe-altarul ceresc

Te privesc și ascult cum inima-ți bate,
în tempoul aripilor smulse de zbor-

Noaptea ne-ascunde în flamuri albastre,
în temple ruinate de furtuna din noi.