diminețile mele încep abrupt, cumva naturalist
cu o lansare directă în eter și o explozie
nu am de ales
printr-o fereastră
montagne-russe-ul inițiază călătoria,
adrenalina, big-bang-ul, polul plus
roata albă megalitică sfidează imobilitatea,
timpii nuli, neiubirea, minusviața
primăvara strivește obraji în grăunți de lumină,
foșnetul păsării pictate în cuvinte...
într-un fel cerul începe din sufrageria cu mulți clopoței și povești în rafturi,
din grădina botanică în miniatură,
arhivă a gesturilor mele estetice de plantă verticală,
incorijibil legată de necunoscut ca de un alter-ego, provocarea maximă
începe
din rugăciunea pe care frugal și sincer o rostesc
proiectând icoane în peretele gol,
din asigurările fetiței mele cum că
monștrii nu sunt decât niște păpuși caraghioase ce
rămân mereu fără baterie,
cerșetorii perfecți, potențiali amici și duhovnici
nu am alternativă
o cred
nici nu e nevoie să deschid ferestre
diminețile mele încep abrupt, atât de necesar, de firesc, de irezistibil