d o r
e să știi draga mea, dragă
la fel ca o lingură de miere
care te mângâie, vindecă, leagă
de marginea lucrurilor
e perdeaua de mâna-maicii-Domnului, deasă
cu miros inconfundabil
și ușa scorojită de acasă
e puțin probabil
să fi uitat ceainicul de aramă fața de masă
ori pâinea aburind pe ștergar


tata e altul precum ai observat
s-a pierdut în doruri de voi... s-a împuținat
își iubește ciudata-i asceză
refuzând să invețe vreo boabă
de engleză
nu-i vine deloc la-ndemână
să caute el pe micuța lui zână
pe Skype, Facebook, Whatssup

nici el nici eu nu rostim magia asta
nebună
care de-acum ne desparte mai mult
decât adună
fiecare dintre noi își dorește:
”să fiu eu primul care mor”
înecat fiecare în oceanul său de
d o r