pentru ea
finalul era doar un alt fapt firesc
în ordinea tuturor celoralte
și firescul poate avea la un moment dat un șarm aparte
un sens cu majusculă

când o apuca un fel de frică... nu de...
ci doar așa... pur și simplu...
punea leușteanul în ciorbă și viața trecea
dintr-o încăpere în alta
dintr-un gând în celălalt
dintr-un somn într-alt somn
inspira adânc și se trezea
culegând brândușele anume ivite în după-amiaza aceea

sonia

avea șorțuri viu colorate
adevărate curcubeie de interior
râdea cu toată dimineața
plângea pentru că pământul avea nevoie de iubire
lumina de o fereastră proaspătă

până la poartă
îl petrecea pe Dumnezeu tot așa cum
îți petreci copilul
și-l aduci teafăr acasă
doar ca să poți repeta gestul și în zilele următoare

sonia
avea felul ei de a deschide ușa
de a sta pe gânduri
de a-și modula vocea astfel încât și
nu-ul să pară un fel de afirmație
sonia... sonia...

așa și-o amintește el și
altfel nu are cum să fi fost...