în fiecare zi mă pregateam să mor
în fiecare clipă îngurgitam cupa de amar
în fiecare încercare de îmblânzire cu sinele meu profund
mă inundau mări aspre
mă scufundam în vremuri imemoriale
despre care istorici decorați cu legiunea de onoare
nu pot răspunde decât surâzând apatic
la vederea oaselor pelasgice
adăpostite strict secret în istorii
cât despre sentimente trăgeau cu arcul
dinspre un continent spre altul
și totuși
NU EU AM FOST CEL CARE AM SCHIMBAT ISTORIA LUMII
în orice caz
eu nu am cucerit mai mult decât islamul
care mă respectă –n vis ca și-n moarte
mai mult decât osho la o adică
trei zile zile și patru nopti am perorat
despre taj majalul din camera mea
foarte puțini au fost
cei care au venit sa ma privegheze
au venit TOTUSI niste bacterii
nu păduchi
despre care eu nu prea cred
că i-ar fi umplut pletele lui mircea cărtărescu
profesor de gimnaziu
în epoca de aur pe care el a traversat-o pe un pod de aur
ținând intre dinți frumusețea și secretul florii negre de lotus
a la ginsberg nepreauzind vagoanele deportaților
despre care domnul buhuși
domnul academician constantin ciopraga
ori alții pe care istoria i-a pus la secret
dansează cobra regală budhha adoarme
în foarte vechi scrisori pauline se împrăștie întunericul
atât de vechi încât nici însuși toma
nu mai pipăie semnul cuielor și nici coasta lui adam