noi nu ne-am cunoscut niciodată
știm doar că va veni și acea zi
când toți ne vor fi uitat

abia atunci
fotografiile noastre
se vor întâlni într-un târg de vechituri
pe aceeași tarabă

mâini neștiute și nepăsătoare
ne vor pipăi frunțile reci
și cine știe
poate cu puțin noroc
tocmai ale noastre vor fi
acele fotografii nevândute

spre seară
vreun cerșetor vagabond
ne va șterge de praf
va aprinde focul cu noi
îi vom încălzi palmele și obrajii

în ochii lui
ochii noștri vor licări pentru ultima oară

cenușa noastră încă va mai fi caldă
când el o va fi călcat apăsat cu bocancii
spre a le astupa orice fisură