eram un om viu la marginea femeii îndrăgostite
aproape îngropat în jumătatea ei indiferentă
gustând cuvintele încă la praznicul trupului
îmbătat de lenjeriile rostogolite prin vinile mele
ca o supradoză de iubire

am destrămat toate femeile și le-am zis fum
apoi am iubit copiii și le-am zis oglinzi îngrijorate
am păstrat străzile cu mirosul depărtării ucise
și nu mai era timp de plecare din noaptea trupului tău

înseamnă că ne naștem cu tălpile-obosite
în nopțile când păsările zboară cu ciocul deschis
prin aerul dintre mâinile noastre
pentru o clipă doar
atât cât să-ți îngropi iubita ca pe-o bacantă