cine ar fi plecat din copilărie
dacă n-ar fi uitat-o în clipa
nebunei plecări?
lucrurile părăsite o dată
se încăpățânează
să nu mai fie ele însele
oricâte revederi le-ar aduce-napoi
de aceea
din răzbunare
timpul din urmă se mărește
ca sub o lupă tot mai lacomă
ziua e tot zi
într-adevăr
noaptea e tot noapte
dar gustul lor s-a schimbat
ca prima bucurie a unui copil.
o noapte nordică
evadată dintr-un basm de Andersen
își face drum încoace
chiar dacă mâinile îi sunt catifelate
chiar dacă ochii par de om bun.
prieten credincios,
singurătatea îmi amintește mereu
aceste lucruri.
o ascult
și uit mereu.