nici nu știu ce ai putea spune după asta
am băut peștii din vina lor
am înghițit pământul cu poftă
apoi am rămas în tot acest mijloc
cu un mare întuneric în minte
de unde nu îmi auzeam picioarele mișcându-se
amorțind
căzând în gerunziu
nu mai auzeam nimic
nici măcar pe ceilalți care se adunau să ajute cu lumânări aprinse
la căutarea mea

eram doar o sete monstruoasă
deliram prin deșert și propovăduiam pustiul uitat cumva
în imensitatea unei sticle care
mai avea puțin
și se evapora